Romfilatelia introduce în circulație joi, 14 mai 2020, emisiunea de mărci poștale intitulată Ordine și Medalii Românești. Emisiunea, alcătuită din patru mărci poștale, marchează și aniversarea a 20 de ani de la legiferarea Sistemului Național de Decorații al României.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 3,30 lei a fost ilustrată Medalia Virtute Militară (1864). Potrivit unui comunicat al Romfilatelia, aceasta a fost instituită, cel mai probabil, în 1864, pentru a fi distribuită la a V-a aniversare a Unirii (24 ianuarie 1864) sau pentru a fi acordată militarilor participanți la limitarea efectelor inundațiilor din București, din acel an; a fost confecționată din argint, cu un diametru de 30 mm; deasupra însemnului se află o coroană princiară de 19 mm și un inel de prindere a panglicii; pe avers este redată o ghirlandă din frunze de dafin (laur), ce înconjoară inscripția VIRTUTE MILITARĂ, pe două rânduri; pe revers se află efigia domnitorului, din profil dreapta, având scris deasupra capului ALESSANDRU ION I, pe contur circular, iar dedesubt, la mijloc, anul 1864; însemnul poartă, sub efigie, inițialele minuscule ale gravorului Caque. F.; panglica este roșie cu câte o dungă albastră pe margine. Decorația, a cărei imagine a fost reprodusă, face parte din colecția Muzeului Militar Național Regele Ferdinand I.
Pe următoarele două timbre, cu valorile nominale de 5 lei, respectiv 8,50 lei, au fost reproduse Proiectul Ordinului Unirii (cca. 1861 – 1863), respectiv Ordinul Unirii (1864). Domnitorul Alexandru Ioan I (Cuza) a încercat din primii ani ai domniei să impună Imperiului Otoman acceptarea dreptului de a institui decorații. În dorința de a pune în aplicare o strategie menită să ducă treptat la câștigarea deplinei autonomii a țării, principele Cuza considera că nu exista niciun text de tratat în care să fie menționată expres interdicția de a institui un sistem de recompense și se baza, în general, pe tactica de a pune puterea suzerană în fața faptului împlinit. Încă din 1859, principele se gândea să instituie un Ordin Național românesc, după modelul „Legiunii de Onoare” din Franța. Ministrul României la Paris, Vasile Alecsandri, profitând de bunele relații pe care le avea la Curtea Franței, a cerut permisiunea împăratului Napoleon al III-lea ca oficialii francezi să poată fi recompensați și să poată purta viitorul Ordin românesc. Propunerea a fost acceptată de împărat care, pe moment, nu a realizat că, potrivit normelor de drept internațional, Principatele nu puteau institui un sistem onorific, deoarece se aflau sub suzeranitate otomană. Revenind în țară, Alecsandri a propus crearea Ordinului Jerbei de Aur, care urma să-i recompenseze pe românii și pe străinii care aduseseră servicii Principatelor Unite. Ordinul urma să aibă atât componenta civilă, cât și militară. Comisia Centrală a schimbat numele Ordinului în Crucea Unirii sau, pe scurt, Ordinul Unirii. Era împărțit în cinci clase, alcătuite din 1.000 de membri (750 Cavaleri, 150 Ofițeri, 60 Comandori, 28 Mari Ofițeri și 12 Mari Cruci). Gradele de Mare Ofițer și de Mare Cruce aveau și placă, purtată pe pieptul drept. Întâmpinând opoziția categorică a Imperiului Otoman, ca și a Imperiului Austriac – care vedeau în această întreprindere un semn clar de afirmare a suveranității – pentru a nu pune în pericol dubla alegere a lui Cuza, proiectul nu a fost pus în aplicare atunci, fiind amânat. O primă reprezentare a noului ordin se poate vedea pe proiectul de stemă a Principatelor, desenat de pictorul Carol Popp de Szathmary, în anul 1863. În anul 1864, domnitorul i-a cerut reprezentantului României la Paris, Vasile Alecsandri, să ia legătura cu o cunoscută casă de bijuterii, în vederea confecționării decorațiilor. Casa Kretly din Paris a prezentat un model care a fost imediat acceptat de domnitor și, pe baza acordului său, s-a efectuat o comandă pentru cele 1.000 de exemplare ale ordinului. Modelul propus de Casa Kretly era o cruce repetată, emailată albastru – formă care, la acea dată, aproape că nu era utilizată în faleristică. Pe avers, între două coroane de lauri, se găseau cifrele 5 și 24 – datele dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor în cele două Principate Române, iar pe bordură deviza „GENERE ET CORDE FRATRES” („FRAȚI DE ORIGINI ȘI DE INIMĂ”). Pe revers să găsea cifra domnitorului în ligatură „AI 1”. Decorația urma să aibă trei clase – Cavaler, Ofițer, Comandor. Neputând institui și acorda ordinul din cauza statutului țării de stat vasal al Imperiului Otoman, Cuza l-a acordat, cu titlu personal, doar câtorva apropiați. Acest ordin a fost folosit ca model pentru prima distincție oficială acordată de statul român, Ordinul Național Steaua României, care a fost instituit la 9 mai 1877. Acest ordin se numără printre puținele distincții (alături de Crucea Meritul Sanitar și ordinele Meritul Cultural și Meritul Agricol), care se vor regăsi, cu o formă diferită, în sistemele onorifice românești de după anii 1948 și 1989. Muzeul Național de Istorie a României deține proiectul așa-zisului ordin al Unirii, model II, care a aparținut pictorului Carol Popp de Szathmari.
Timbrul cu valoarea de 12 lei redă imaginea Ordinul Național Steaua României (model 1999). Acesta este cel mai înalt ordin ce s-a reinstituit în anul 1998. Prin acordarea lui se recompensează serviciile excepționale, civile și militare aduse statului român. Se conferă pentru fapte deosebite săvârșite în timp de pace sau pentru acte de eroism în timp de război.
(Sursa foto: www.romfilatelia.ro)