Ponderea agriculturii în produsul intern brut (PIB) al României a scăzut de la 22,6% în 1993 până la doar 3,9% în 2016, cea mai scăzută proporţie din istorie, arată o analiză realizată de PwC România, cu date până în 2015, coroborată cu datele publicate marţi de Institutul Naţional de Statistică (PIB) privind evoluţia PIB în 2016.
În 2015, ponderea agriculturii la formarea PIB a fost de 4,2%.
“Această scădere a venit pe fondul transformării structurale a economiei româneşti, de la o economie preponderent industrial-agrară, la una bazată în principal pe servicii”, se arată în analiza PwC România, citată de News.ro.
Deşi contribuţia agriculturii la PIB este în scădere, România are în continuare cea mai mare pondere a sectorului agricol în structura PIB dintre toate ţările din Uniunea Europeană, de 3 ori şi jumătate mai mare decât media europeană.
În plus, la nivelul anului 2014, agricultura angaja 27,3% din populaţia activă a României, de peste 6 ori mai mult decât media europeană, de 4,4% din populaţia active, se mai arată în analiză.
Ponderea forţei de muncă din România ocupată în agricultură avea în 2014 o valoare destul de apropiată de cea înregistrată în 1992, deşi ponderea agriculturii în PIB a scăzut de peste patru ori în aceasta perioadă, semnalând pierderi importante de eficienţă.
Valoarea adăugată brută pe persoană ocupată în agricultură se ridica în anul 2013 la doar 18% din media Uniunii Europene, iar situaţia este şi mai îngrijorătoare dacă se face comparaţia doar cu ţările din Europa de Vest.
Valoarea adăugată brută generată de o persoană ocupată în agricultură în România este de doar 7% din cea generată în Franţa, respectiv 9% din cea generată în Spania.
În ceea ce priveşte valoarea adăugată brută la hectar, România se situează tot pe una dintre ultimele poziţii, cu circa 600 de euro/ha în 2013. Spre comparaţie, în ţările din Europa de Vest, valoarea adăugată brută la hectar depăşeşte 1.000 euro/ha.
Aproximativ 85% din totalul forţei de muncă din agricultură este nesalariată, lucrând pe propriile exploataţii agricole de subzistenţă.
În schimb, ponderea medie a lucrătorilor nesalariaţi din sectorul agricol în UE este de 72%, iar în unele state chiar cu mult mai redusă (Spania- 50%, Franţa – 63,1%, Germania – 55,8% ).
„Ţările cu cei mai mulţi lucrători salariaţi în agricultură sunt cele care înregistrează şi cea mai ridicată valoare adăugată brută generată la nivel de lucrător. Toate acestea conduc către problema fundamentală cu care se confruntă agricultura românească, şi anume randamentul relativ mic al producţiei agricole”, a declarat coordonatorul raportului şi consultantul PwC România, Bogdan Belciu.
Având în vedere suprafaţa agricolă vastă şi rata de utilizare rezonabilă din România, este clar că randamentul producţiei este principalul factor limitator al sectorului agricol, spun specialiştii.
Randamentele României sunt sub media europeană cu 37,1% la producţie de grâu şi 49,3% la producţia de porumb, iar România este depăşită de multe ţări din Europa Centrală şi de Est la acest capitol.
Randamentele slabe în producţia de cereale limitează volumul, valoarea şi contribuţia la PIB a producţiei anuale de cereale.
Unul dintre factorii care explică randamentul slab este fragmentarea exploataţiilor agricole.
Aproape 75% dintre fermele din România au sub 2 hectare, iar ponderea fermelor sub 10 hectare este de 98% din total ca număr şi 39% din total suprafaţă agricolă utilizată.
La polul opus, fermele cu dimensiuni de peste 100 hectare reprezintă doar 0,5% din numărul total, dar exploatează 49% din suprafaţa agricolă.
„Franţa şi Cehia, ţări cu randamente mari la producţia agricolă, au peste 29% din totalul de ferme reprezentat de ferme de peste 50 de hectare – ponderea mare de ferme de peste 50 ha le oferă avantaje precum economii de scară, abilitatea de a atrage fermieri pregătiţi, acces facil la finanţare şi implict tehnologizare mai rapidă”, a afirmat Belciu.
O altă problemă din agricultură este nivelul de pregătire al fermierilor. Astfel, conform datelor Comisiei Europene, 96,4% dintre fermierii români au declarat că şi-au însuşit cunoştinţele în domeniul agricol strict pe baza experienţei practice, faţă de 70,9% dintre fermieri la nivelul Uniunii Europene.
Nivelul de instruire al fermierilor din România se situează sub cel al noilor state membre precum Ungaria şi Polonia, în cazul cărora 17,9%, respectiv 47,8% dintre fermieri raportează că au avut parte de instruire formală de bază şi completă în domeniul agriculturii.
O altă problemă caracteristică sectorului agricol românesc este nivelul redus al capitalizării în agricultură. România se află pe penultimul loc din Uniunea Europeană din perspectiva capitalizării exploataţiilor agricole.
România este mult în urma altor ţări europene şi din punctul de vedere a sistemului de irigaţii, în condiţiile în care secetele afectează frecvent peste 50% din terenul agricol, dar numai 12% din terenul agricol dispune de irigaţii viabile.
Principalele probleme care limitează dezvoltarea sistemului sunt: fragmentarea ridicată a exploataţiilor agricole, care rezultă în multe ferme de dimensiuni mici şi foarte mici, ce nu dispun de resursele necesare pentru repornirea sistemelor de irigaţii, proiectarea sistemelor de irigaţii pentru exploataţii extinse, infrastructura şi echipamentele de irigaţii învechite şi energofage.
Agricultura autohtonă se mai confruntă cu o evaziunea fiscală ridicată. Potrivit Consiliului Fiscal, sectorul agricol are a doua cea mai mare pondere din evaziunea fiscală totală din România, de 9% sau 1,7 miliarde de euro.
Segmentul din agricultură în care acest tip de evaziune fiscală se manifestă cel mai puternic este cel al vânzării produselor agricole primare, mai ales de cereale şi legume-fructe, se mai arată în studiu.
Agricultura este afectată puternic şi de fenomenul muncii „la negru”, însă acesta este mai greu de cuantificat, în condiţiile în care se practică pe scară largă agricultura de subzistenţă şi munca familială, neremunerată.