Strategia economică a preşedintelui american Donald Trump începe să prindă contur, iar între elementele majore semnalate de acesta se află substituirea importurilor, politicile industriale, intervenţiile macro şi microeconomice şi o filozofie a recompenselor şi pedepselor, potrivit unei analize publicate joi de Bloomberg, conform News.ro.
Trump are în vedere o creştere economică mai ridicată şi crearea mai multor locuri de muncă printr-o strategie de substituire a importurilor, cuplată cu elemente de politică industrială.
Astfel, administraţia Trump vrea să atragă în statele Unite facilităţi de producţie care servesc din străinătate piaţa internă. În plus, vrea să aducă în America facilităţi de producţie străine care servesc alte pieţe externe.
Pentru a amplifica impactul dorit asupra locurilor de muncă şi salariilor, administraţia adaugă elemente de politică industrială în relaţiile cu anumite sectoare, cum este de exemplu industria auto.
Nivelul macro este dominat de patru domenii, dereglementarea, reforma fiscală, infrastructura şi schimbarea stimulentelor pentru favorizarea producţiei interne şi a consumului de produse şi servicii americane.
Nivelul micro combină concentrarea sectorială cu aplicarea selectivă a mijloacelor de convingere morală a unor companii.
Economiştii convenţionali vor avea tendinţa de a minimaliza impactul general al unor astfel de măsuri micro, dar alţii vor nota faptul că efectul de semnalare ar putea avea consecinţe prin modificarea aşteptărilor şi comportamentelor la nivel general. Acest efect este amplificat de afirmaţiile repetate ale preşedintelui referitoare la locurile de muncă şi de folosirea activă a unor mijloace de comunicare, inclusiv a unora informale, cum este Twitter.
Mesajul este amplificat de crearea unui contract implicit între administraţie şi sectorul de afaceri, care este susţinut de recompense şi pedepse, între acestea numărându-se reducerea numărului de reglementări oneroase şi taxele mai mici, cuplate cu ameninţarea de a face de ruşine şi a penalizara afacerile care nu răspund suficient la politica ”America first”, de a pune America pe primul plan.
În relaţiile transfrontaliere, Trump nu se fereşte să renunţe la politicile economice americane din ultimele decenii. El a afirmat că dolarul este prea puternic, a retras SUA din Parteneriatul Trans-Pacific şi vrea renegocierea Acordului Nord American de Liber Schimb (NAFTA). Preşedintele a avertizat şi că va impune taxe vamale mari, care ar fi contrare angajamentelor asumate în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC).
În cadrul acestui proces şi al strategiei de negociere cu alte ţări, administraţia Trump semnalează disponibilitatea de a pune sub semnul întrebării şi să renunţe, dacă este cazul, la principii împământenite ale managementului economic internaţional.
Rămâne de văzut cum vor fi reunite toate aceste principii, în special având în vedere că multe intenţii nu au făcut încă tranziţia de la anunţ la concretizarea şi implementarea sustenabilă. De asemenea, Congresul va avea un cuvânt de spus în acest proces.
În pofida acestui lucru, unii analişti compară deja politică economică americană care se conturează cu cele puse în practică de guverne populiste din America Latină.
Veteranii dezvoltării economice, în special, îşi pot aduce aminte în special de modelele de creştere prin substituirea importurilor care au fost aplicate în mai multe ocazii de state precum Argentina şi Brazilia.
O astfel de comparaţie ar putea fi prematură şi chiar înşelătoare, nu doar din cauza condiţiilor economice şi financiare iniţiale foarte diferite din SUA.
Dacă va fi sustenabil, impactul politicii lui Trump va fi resimţit dincolo de schimbările interne şi orientările economiei americane, inclusiv modul în care interacţionează cu economia mondială. Având în vedere că Statele Unite se află în centrul sistemului monetar internaţional, ceea ce se întâmplă acolo nu va rămâne acolo. Cel mai probabil va declanşa reacţii în alte ţări şi va schimba funcţionarea sistemului global bazat pe reguli.
Dacă schimbările vor avea loc într-o manieră colectivă, care să echilibreze responsabilităţile interne şi mondiale ale ţărilor, rezultatul ar putea fi o modificare generalizată a politicilor, esenţială pentru susţinerea unei creşteri ridicate şi incluzive şi pentru asigurarea unei stabilităţi financiare autentice.
Schimbările necoordonate la nivel internaţional vor avea ca rezultat accentuarea fragmentării economice la nivel global, ceea ce ar reduce creşterea şi prosperitatea, mărind în acelaşi timp riscul instabilităţii financiare.